27 mai- este celebrată Ziua Internațională a Medicinei de Urgență. Medicina de Urgență reprezintă una dintre cele mai complexe ramuri medicale, a cărei preocupare constă în stabilizarea, diagnosticarea și managementul pacienților, care prezintă aspecte acute și urgente ale bolilor și leziunilor, cu un spectru complet și nediferențiat al tulburărilor fizice și comportamentale.
Oameni pentru oameni. Oameni care nu s euită la ceas „să spargă ușa biroului” la ora 15 sau 16 grăbiți să meagă la mall sau la fast-food, oameni, SPECIALIȘTI care sunt acolo unde și-au ales să fie pentru a salva vieți. Medici, asistenți… OAMENI verticali, mereu cu mintea limpede, mereu… ACOLO.
Azi, de ZIUA MEDICINEI DE URGENȚĂ (celebrată oficial) să le spunem tuturor LA MULȚI ANI, să le arătăm respectul și recunoștința noatsră și să înțelegem că, de fapt, în fiecare zi… în fiecare secundă, e ZIUA LOR, e TIMPUL LOR prin care dăruiesc viață…
File de istorie
Se consideră că medicina modernă de urgenţă a apărut la sfârşitul anilor 1700, odată cu organizarea de către Jean Dominique Larrey a unui sistem pentru a îi trata şi transporta pe soldaţii francezi răniţi. Larrey a dezvoltat o metodă de a trimite personal medical pregătit pe teren pentru a acorda îngrijiri medicale pentru soldaţii răniţi, inclusiv în timpul transportului către spitalul de campanie. Aceste măsuri au crescut şansele lor de supravieţuire şi au contribuit la succesul campaniilor lui Napoleon. Baronul Larrey a proiectat o trăsură specială, care avea personal medical, pentru a putea accesa toate zonele câmpului de bătaie. Această trăsură a devenit cunoscută drept ambulanţă volantă sau ambulanţă zburătoare.
Baronul Larrey a dezvoltat toate principiile cheie ale medicinei de urgenţă folosite azi: 1. Accesul rapid la pacient al unui personal medical pregătit în domeniu. 2. Tratament şi stabilizare pe teren. 3. Transportul rapid înapoi, înspre facilitatea medicală, pe parcurs continuându-se oferirea de îngrijri medicale după cum aflăm dintr-o postare pe easistent.ro.
Trebuie apreciat că principiile dezvoltate de Baronul Larrey şi lecţiile învăţate în timpul Războiului Civil din Statele Unite ale Americii în legătură cu evacuarea soldaţilor răniţi de pe front au fost apoi folosite pentru formarea sistemului civil de medicină de urgenţă, la sfârsitul anilor 1800.Unul dintre primele momente importante pentru dezvoltarea acestui sistem civil a fost apariţia primului serviciu de ambulanţă din SUA în 1865, în Cincinnati, în cadrul Spitalului General. În sistemul civil, ambulanţele erau organizate în cadrul spitalelor şi personalul care le gestiona era format din doctori. În unele regiuni, se foloseau telegraful şi telefonul pentru a fi apelată poliţia, care trimitea apoi ambulanţele unde era nevoie.
În timpul Primului Război Mondial, ambulanţele motorizate le-au înlocuit pe cele trase de cai.
După primul Război Mondial, a început să se schimbe şi dotarea ambulanţelor. Astfel, pe baza dovezilor colectate în război, au apărut, de exemplu, atelele pentru imobilizarea fracturilor de femur.Acestea scădeau comorbiditatea pacienţilor, femururile fiind stabilizate pe câmpul de luptă, nemai fiind apoi nevoie de amputare, în cele mai multe cazuri.
Comunicaţiile se îmbunătăţeau în aceeaşi perioadă. Multe ambulanţe au început să aibă aparate de emisie-recepţie, ceea ce a permis folosirea mai eficientă a resurselor. Dispecerii puteau trimite acum ambulanţele acolo unde era cel mai mult nevoie de ele.
Tot în perioada interbelică au început să apară şi ambulanţele aeriene. În Australia, deoarece distanţele dintre medici şi pacienţi sunt foarte mari, mulţi medici, care erau şi piloti, au început să zboare către pacienţi şi, în caz de nevoie, să îi transporte pe aceştia la spital cu avionul.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a înregistrat un deficit de medici pentru efortul de război, astfel încât mulţi medici de pe ambulanţe au fost chemaţi în armată. Acest război a arătat buna capacitate a corpurilor medicale ale armatelor de a evalua corespunzător starea răniţilor pe câmpul de bătaie şi de a gestiona bine prima etapă a îngrijirii militarilor răniţi. Şi deşi sistemul militar al medicinei de urgenţă s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, sistemul civil era rămas mult în urmă în acea perioadă.
În timpul războiului din Coreea, armata amerciană a început să folosească elicoptere pentru a transporta răniţii către spitalele chirurgicale mobile ale armatei (celebrele MASH – Mobile Army Surgical Hospitals).
Peste 18 000 de militari răniţi au fost transportaţi cu elicopterul în timpul acestui război.
foto: Facebook, ziare.com