Un ritm muzical de monitoare şi maşinării umple aerul. Colţurile umbrite unde se află incubatoarele sunt aliniate perfect, toate poartă etichete cu numele în încercarea de a aduce un aer de normalitate şi personalitate lumii terne a spitalului. Du-te-vino-ul de asistente, terapeuţi şi medici mişcându-se aproape ritmic de la un pat la altul. Copii mici cu piele strălucitoare şi aproape transparentă dependenţi de o lume de fire.Aceasta este terapia intensivă neonatală …Acolo unde sărbătorim o viaţă nouă şi luptăm cu disperare pentru fiecare viaţă în acelaşi timp. Este mai mult un loc vesel, mai mult pozitiv şi foarte plin de inspiraţie dar, uneori, poate deveni intens devastator. O imensă responsabilitate domneşte dincolo de uşile acestei lumi.
Dacă nu trăieşti acolo, nu o să o înţelegi.
Nu este o meserie pentru oricine, pentru orice asistentă. Este o unitate specială unde ne dedicăm nu doar timpul ci şi inima şi sufletul unui loc care nu se închide niciodată, unde copii fragili şi părinţii lor depind de noi pentru confort, îngrijire, rugă, răspunsuri şi miracole.
Asistentele sunt nu numai faţa ci şi mâinile şi inima terapiei intensive neonatale dar mai ales sunt vocile acestor micuţi şi vulnerabili pacienţi. Chiar dacă este un loc în care nimeni nu doreşte să ajungă sau nu se aşteaptă să ajungă, este un loc cu adevărat uimitor. Ca asistente, ne atinge inimle şi ne hrăneşte sufletul. Este un loc în care ne reamintim că există magie chiar şi în momentele mici şi că lucrurile mici pe care le facem se adună pentru a face schimbări profunde, pentru a schimba viaţa.
Aceşti copiii sunt nişte eroi în miniatură. Micuţi, fragili şi totuşi curajoşi şi bravi şi eroi ai unor poveşti, fiecare în parte. Ca asistentă de terapie intensivă neonatală admir mereu puterea şi încăpăţânarea lor. Zâmbesc admirându-le determinarea. Aplaud şi mă bucur cu părinţii lor care, în ciuda îndoielii şi imensei temeri, schimbă pentru prima dată scutecul celor mici printre toate firele, cablurile şi tuburile de care e prins. Admir dedicaţia lor pentru micuţi, felul în care fac faţă şi sunt mândră de ei. Rămân fără cuvinte pentru răbdarea pe care o au şi dragostea nesfârşită pe care le-o dau fără a dori în schimb decât mai mult timp şi un strop de speranţă.
Terapia intensivă neonatală poate fi un loc de încercare şi obositor, uneori chiar mai mult, întens înspăimântător şi plin de îndoieli pentru părinţii aflaţi la început de drum, adesea plin de temeri şi nesiguranţă. Uneori este greu să priveşti dincolo de firele şi tuburile din jurul copilului pentru a surprinde acele momente speciale din călătoria copilului. Dar, dacă priveşti, dacă eşti într-adevăr atent când priveşti, vezi că soarta şi dragostea pot răzbi în faţa temerilor şi că curajul apare din cele mai mici locuri, că pacea poate exista şi în cele mai haotice zile.
UN LOC FERMECAT, unde viața dă viață, unde oameni cu har fac minuni, la propriu.
Dacă priveşti în ochii acestor mici sufleţele vei vedea scânteia speranţei licărind spre tine şi vei vedea că dincolo de toate, dincolo de statistici şi riscuri, miracolele pot apare şi chiar există.
„Pace. Nu înseamnă să fii într-un loc unde nu există zgomot, necazuri sau muncă grea. Înseamnă să fii în mijlocul tuturor acestor locuri şi cu toate acestea să fii calm în inima ta” (Necunoscut).
După Jodi, RN, Sursa: http://www.peekabooicu.net/2013/05/this-is-the-nicu/; Baby Care Sibiu
sursa foto: Baby Care Sibiu