Crucea Roșie s-a născut pe 24 iunie 1859, în sufletul unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (8 mai 1828 – 30 octombrie 1910), după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului: Bătălia de la Solferino.
La Solferino, în nordul Italiei, armatele Franței și Austriei s-au luptat într-o bătălie îngrozitoare, care a durat 16 ore și a implicat 320.000 de oameni.
Rezultatul Bătăliei de la Solferino a constat în 40 000 morți și răniți pe câmpul de luptă.
Acest fapt era caracteristic pentru bătăliile din acea perioadă, care erau, de fapt, masacre în masă. Mai mult decât atât, comandanții militari nu au dovedit prea multă grijă pentru nevoia răniților de a primi ajutor și îngrijire – într-o asemenea măsură oamenii erau considerați a fi „carne de tun”.
Bătălia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm, cadavrele fiind așezate unele peste altele, iar răniții zăceau neîngrijiți. Numărul chirurgilor era insuficient.
Desi existau patru veterinari pentru a îngriji o mie de cai, era doar un doctor pentru același număr de oameni și niciun doctor pentru forțele de artilerie.
Henry Dunant, care venise pentru a-l întâlni pe Napoleon III, în scop legat de afaceri, a fost martor al imaginii oribile de după bătălie și a fost atât de afectat de acest măcel, încât a uitat de întâlnirea sa cu împăratul.
Ceea ce l-a revoltat în mod special pe Dunant au fost miile de răniți neîngrijiți care erau lăsați să moară acolo unde căzuseră, deoarece serviciile medicale militare erau insuficiente ca număr și nepotrivite pentru această misiune. El a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, practic fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale erau „Siamo tutti fratelli” (suntem cu toții frați) și aceste vorbe au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit inamici și compatrioți fără a-i identifica în prealabil.
Dunant s-a întors în Elveția, unde a continuat să fie tulburat de coșmarul căruia îi fusese martor la Solferino. Pentru a-și scoate imaginile din minte, a scris o carte și a publicat-o pe cheltuiala sa, în noiembrie 1862. Aceasta se numea „O amintire de la Solferino”. Deoarece scopul lui Dunant era de a aduce în atenția lumii cruda realitate a războiului, el a trimis cartea sa familiilor domnitoare din Europa, dar și liderilor militari, politicienilor, celor implicați în acțiuni filantropice și prietenilor. Trebuie spus că această cartea a cunoscut un succes imediat și neașteptat, Dunant primind numeroase invitații și devenind obiectul unui val de admirație. Mulți doreau să calce pe urmele sale.
Practic, Bătălia de la Solferino a stat la baza următoarelor acțiuni care au dus la înființarea Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.
Vizitati Muzeul Internațional al Crucii Roșii din Castiglione delle Stiviere: https://micr.cri.it/?lang=en
LA MULȚI ANI TUTUROR CELOR CARE DUC MAI DEPARTE MENIREA CRUCII ROȘII- OAMENI PENTRU OAMENI!