Piciorul pare o structură simplă la prima vedere, dar în realitate e un mecanism extrem de complex, format din 26 de oase, zeci de mușchi, ligamente și articulații care lucrează împreună la fiecare pas. Când totul funcționează cum trebuie, nici nu te gândești la el. Dar în momentul în care apare o modificare structurală – fie că e din naștere sau se dezvoltă în timp – echilibrul întregului corp se schimbă. Așa apare platfusul, adică prăbușirea arcului longitudinal al tălpii, un fenomen care afectează nu doar mersul, ci și postura, confortul și chiar articulațiile superioare.
Cum arată un picior cu structură normală
Un picior sănătos are un arc plantar vizibil atunci când persoana stă în picioare – o curbură ușoară în partea interioară a tălpii care ajută la amortizarea șocurilor și distribuirea corectă a greutății. Acest arc este vital pentru echilibrul în mers, alergare și stat în picioare. La copiii mici, e normal ca această curbură să nu fie evidentă, dar odată cu dezvoltarea musculaturii și a scheletului, arcul ar trebui să se formeze până în jurul vârstei de 6 ani. Dacă acest lucru nu se întâmplă sau dacă arcada se prăbușește mai târziu, înseamnă că avem de-a face cu Platfus (picioare plate) – o afecțiune care poate trece neobservată o perioadă, dar care în timp provoacă simptome deranjante.
Simptomele care îți pot da de gândit
Cel mai frecvent, platfusul se manifestă printr-o senzație de oboseală accentuată la nivelul picioarelor, în special după stat mult în picioare sau mers prelungit. Poți simți dureri în talpă, gleznă sau chiar în zona gambelor, iar pantofii tind să se tocească mai repede pe interior. Mulți oameni observă și modificări vizibile ale mersului – călcâiul se înclină în exterior, iar degetele par să se deschidă spre lateral. În formele mai severe, durerea se poate extinde și către genunchi, șold sau spate, pentru că întregul ax al corpului este afectat.
Când platfusul influențează și alte afecțiuni
Există situații în care picioarele plate nu doar că provoacă disconfort local, ci devin un factor favorizant pentru alte leziuni, mai ales atunci când sunt combinate cu activitate fizică intensă. De exemplu, dacă arcul plantar nu susține corect glezna, crește riscul de accidentări la orice pas greșit. Așa se poate ajunge, fără un traumatism major, la o entorsa acuta la glezna, mai ales în cazul celor care practică sporturi sau au un stil de viață activ. Instabilitatea cauzată de prăbușirea boltei plantare face ca articulația să se rotească mai ușor în direcții nefirești, iar ligamentele ajung să fie suprasolicitate sau chiar rupte.
Factori de risc și evoluția în timp
Platfusul poate fi congenital – prezent încă de la naștere – sau dobândit, de regulă în adolescență sau la vârsta adultă, pe fondul unor factori precum obezitatea, statul îndelungat în picioare, purtarea încălțămintei neadecvate sau anumite boli care slăbesc musculatura și ligamentele. În lipsa tratamentului, forma piciorului se modifică treptat, iar articulațiile vecine preiau o parte din sarcină, lucru care duce la suprasolicitare și uzură prematură. Nu toți cei cu platfus au simptome, dar când apar durerile sau tulburările de mers, evaluarea ortopedică devine esențială pentru stabilirea unui plan de corecție sau susținere. (P)