„Când împreună cu soţul meu am urat bun venit gemenilor noştri prematuri de 25 de săptămâni în 2012 eram speriaţi de ceea ce sosirea lor prematură pe lume va însemna pentru dezvoltarea lor viitoare”…
Prematurii au risc pentru numeroase complicaţii periculoase şi cu cât se nasc mai devreme cu atât sunt mai mari aceste riscuri. Dar ni s-a spus repede că poate cel mai important lucru pe care noi îl putem face este să îi atingem. Deşi poate suna ca un sfat abstract despre puterea iubirii, ştiinţa a dovedit că atingerea suportivă, piele-la-piele are un efect măsurabil asupra dezvoltării creierului şi acum cercetătorii au început să îşi dea seama cum sunt modelate creierele prematurilor de atingerea blândă. Conform unui studiu publicat în Current Biology, se pare că atingerea blândă şi suportivă ajută la dezvoltarea percepţiei senzoriale a prematurilor într-un mod similar cu cel al copiilor născuţi la termen.
Ca parte a acestui studiu, cercetătorii de la Nationwide Children’s Hospital şi Vanderbilt University Medical Center au măsurat răspunsurile cerebrale la externare în cazul a 125 de copii, unii din ei născuţi între 24 şi 36 de săptămâni, îngrijiţi în terapia intensivă neonatală şi unii născuţi la termen, între 38 şi 42 de săptămâni.
Au aflat că în lipsa timpului petrecut în uter (şi cuplat cu riscul crescut de a fi expus unor proceduri dureroase), prematurii au risc mai mare de a prezenta răspunsuri reduse la atingerea blândă pe electroencefalogramă (EEG). Şi mai important, prematurii care au petrecut mai mult timp în braţele părinţilor sau ale celor care i-au îngrijit au avut răspunsuri mai puternice faţă de cei care nu au beneficiat de aceste atingeri ceea ce sugerează că atingerea plină de iubire poate ajuta la depăşirea impactului inevitabil al prematurităţii asupra dezvoltării creierului. În afara acestor remarcabile rezultate, studiul este important şi din perspectivă medicală. Studiul a mai arătat, de exemplu, că deşi prematurii primesc medicaţie pentru durere sau glucoză pe durata procedurilor medicale, pe termen lung acest lucru nu ajută, de fapt, la prevenirea pierderii răspunsului creierului la atingere, prematurii dezvoltându-se într-un mediu profund diferit de ceea ce ar fi experimentat intrauterin. Şi pentru că aşa de mulţi prematuri petrec perioade îndelungate de timp în terapia intensivă neonatală, uneori fără părinţi, rezultatele studiului arată importanţa asigurării atingerii ca parte integrantă a abordării generale a prematurilor din partea spitalului. Asigurarea oferirii atingerii pozitive şi suportive pentru prematuri prin contact piele-la-piele cu părinţii este esenţial pentru ajutarea creierelor lor să răspundă la atingerea blândă în mod similar cu copiii care au petrecut toată sarcina în uterul matern. Când părinţii nu pot face acest lucru spitalele ar trebui să ia în considerare existenţa unor terapeuţi ocupaţionali sau fizioterapeuţi care să ofere astfel de experienţe pozitive ale atingerii.
După Alana Romain
Sursa: https://www.romper.com/p/how-premature-babies-brains-are-sh/ BABY CARE SIBIU
Așa este. O mângâiere vindecă, o mângăiere poate binecuvânta, o mângâiere e duh, iubire și… medicament!â
foto: ziare.com