Ce trebuie sa stim despre MIOCARDITA?…

Miocardita acută este o boală care poate îmbrăca, după cum susțin specialiștii, diverse tablouri clinice și pune adesea dificultăți în diagnosticul și tratarea acesteia. Cel mai eficient mod de a o trata este de a o preveni prin efectuarea vaccinurilor antigripale, tratamentul prompt al intercurențelor respiratorii și solicitarea medicului de specialitate dacă apar simptome precum: durerea toracică anterioară, dispneea, palpitațiile, sincopa la un pacient care are sau a avut febră în ultimele saptămâni.

1.INTRODUCERE

Miocardita reprezintă inflamația mușchiului inimii-miocardul. Poate afecta atât funcția contractilă a inimii – funcția de pompă, cât și funcția electrică- ducând la tulburări de ritm, până la moarte subită, ca primă manifestare a miocarditei.

Poate fi cauzată de o infecție virală, cel mai frecvent în sezonul rece, dar poate rezulta și ca o reacție adversă la un medicament sau face parte din tabloul clinic al unei boli autoimmune – lupus de exemplu.

Simptomele cele mai frecvente sunt: durerea toracică, fatigabilitatea, dispneea – respirație dificilă la mers sau de repaus, palpitațiile. În cazurile severe- forma fulminantă a miocarditei- pacientul se prezintă deobicei cu tablou clinic de șoc cardiogen- semne de debit cardiac scăzut- hipotensiune, alterarea statusului neurologic, insuficiență multiplă de organe, ce necesită intervenții medicale imediate.

  • SIMPTOME

În formele ușoare poți fi asimptomatic.

Semne și simptome frecvente sunt:

  • Durerea toracică
  • Palpitații, sincopă
  • Dispneea de repaus sau la efort
  • Retenția de fluide: mărirea de volum a abdomenului, edemele gambiere
  • Fatigabilitatea
  • Simptome legate de virusul răspunzător: cefalee, rinoree, dureri articulare, febră, diaree.
  • DIAGNOSTIC

Tabloul clinic poate ridica suspiciunea de miocardită, dar sunt nevoie de examene de laborator și imagistice pentru diagnostic.

  • Bioumoral se poate evidenția: sindrom inflamator, creșterea markerilor de necroză miocardică- troponina sau de insuficiență cardiacă -NT-proBNP.
  • Electrocardiograma: poate prezenta un pattern de STEMI- cu supradenivelare de segment ST corespunzator unui teritoriu cronarian sau pericarditic like, fibrilație atrială, aritmii ventriculare sau modificări nespecifice.
  • Radiografia cord-pulmon: prezența consgestiei pulmonare, sugestivă pentru insuficiență cardiac sau prezența unei pneumonii virale
  • Ecocardiografia: evidențiază funcția contractilă a inimii, precum și dimensiunea cavităților cardiace, prezența unui tromb la nivelul ventricului, ce poate dermina embolii periferice, asocierea unei pericardite- lichid în jurul inimii, sau prezența afectării valvelor cardiace.
  • Rezonanța magnetică cardiacă: poate evienția cu acuratețe prezența inflamației precum și funcția cardiacă.
  • Biopsia endomiocardicăȘ o procedura invazivă mai complexă care presupune prelevarea de țesut miocardic și evaluarea micorosopică ulterioară precum și însămânțarea pe medii de cultură pentru diagnosticul etiologic al germenului răspunzător.

4.TRATAMENT

Tratamentul se bazează pe tratamentul etiologic, precum și tratamentul simptomatic.

Pacienții trebuie să evite efortul fizic extrem în următoarele 6 luni. Uneori repausul la pat în perioada acută și medicația simptomatică pot fi de ajuns. Desi există tratamente antivirale până în prezent acestea nu și-au dovedit eficacitatea, desi se administrează frecvent.

Cazurile de miocardită secundare unor boli autoimune sau miocardita cu celule gigante sunt tratate cu corticoterapie sau medicație imunosupresivă.

În cazurile în care există insuficiență cardiacă, tratmentul specific insuficienței cardiace trebuie administrat. Printre acestea enumerăm: inhibitorii enzimei de convesie ai angiotensinei, blocanții receptorilor de angiotensină- medicamente care reduc gradul de fibroza miocardică și inflamația, betablocantele- eficiente și in prevenirea aritmiilor maligne, diureticele de ansă pentru tratarea congestiei.

În cazurile extreme de miocardită fulminantă poate fi nevoie de medicație inotrop pozitivă- pentru creșterea forței de contractie a miocardului sau dispozitiv de asistare ventriculară -device ce preia sângele de la nivelul ventriculilor și îl transportă în restul organismului sau plămâni atunci când inima este mult prea slăbită pentru a efectua acest lucru. În cazurile în care recuperarea nu are loc în următoarele săptămâni, pacientul poate avea nevoie de transplant cardiac.

*Aflate de la Dr. Almarichi-Vlad Simona, medic primar Cardiologie, competenta Ecocardiografie transtoracica; Compartiment Terapie Intensiva Coronarieni/ Centrul de Boli Cardiovasculare al Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”.

foto: ziare.com