Sarcina este o perioadă de bucurie și de transformări majore, dar vine uneori și cu provocări medicale. Una dintre acestea poate fi diabetul, fie preexistent, fie apărut în timpul sarcinii. Monitorizarea corectă a glicemiei este esențială în ambele cazuri, pentru a proteja atât sănătatea mamei, cât și pe cea a copilului. Pentru o gestionare eficientă a acestei afecțiuni, este important ca femeia însărcinată să cunoască tipul de diabet de care suferă și să urmeze indicațiile medicului diabetolog. Pe lângă schimbările în alimentație și stil de viață, uneori este nevoie și de soluții terapeutice moderne, precum terapia cu pompă de insulină, recomandată doar în anumite situații atent monitorizate.
Diabetul preexistent și sarcina
Dacă suferi deja de diabet zaharat tip 1 sau tip 2 înainte de a rămâne însărcinată, este important ca sarcina să fie planificată și supravegheată atent de o echipă medicală formată din: medicul diabetolog, medicul obstetrician și, eventual, un nutriționist. Ideal, valorile glicemice trebuie stabilizate înainte de concepție, pentru a reduce riscurile pentru făt și a evita complicații precum malformațiile congenitale sau avortul spontan.
Monitorizarea se face prin măsurători frecvente ale glicemiei, mai ales în primele săptămâni și pe măsură ce sarcina evoluează. Se recomandă folosirea unui glucometru performant sau a unui sistem de monitorizare continuă a glicemiei (CGM), care permite o urmărire atentă a tendințelor și ajustarea rapidă a dozelor de insulină.
Pentru unele paciente cu diabet zaharat de tip 1, terapia cu pompă de insulină este deja parte din rutina zilnică, dar, la recomandarea medicului, poate deveni o opțiune și pe parcursul sarcinii dacă apar dificultăți în menținerea glicemiei în intervalul țintă. Această metodă oferă un control mai fin asupra glicemiei, reduce riscul de hipoglicemii și permite ajustarea precisă a dozelor în funcție de modificările metabolice specifice sarcinii.
Diabetul gestațional: cum se monitorizează
În sarcină, una dintre cele mai importante analize este determinarea glicemiei, adică a nivelului de glucoză din sânge. Această investigație ajută atât la monitorizarea diabetului deja diagnosticat, cât și la depistarea timpurie a diabetului gestațional, o formă de diabet care se dezvoltă exclusiv în perioada sarcinii și care dispare, de regulă, după naștere.
Modificările hormonale specifice acestei etape pot influența modul în care organismul folosește insulina, ducând uneori la creșterea glicemiei. Dacă valorile depășesc pragurile normale stabilite de ghidurile medicale, medicul diabetolog sau ginecolog-obstetrician poate recomanda testul de toleranță la glucoză (TTGO).
Pe baza acestuia se stabilește cu exactitate diagnosticul de diabet gestațional. Identificarea la timp a acestei afecțiuni și ulterior monitorizarea constantă a glicemiei sunt foarte importante pentru sănătatea mamei și dezvoltarea armonioasă a fătului.
Potrivit IDF Diabetes Atlas, un raport global publicat de Federația Internațională de Diabet (International Diabetes Federation), în 2024 aproximativ 21,4 milioane de nașteri (adică 15,6% din totalul global) au fost afectate de hiperglicemie în sarcină, iar dintre acestea, 80% au fost cazuri de diabet gestațional.
Fie că vorbim despre diabet preexistent sarcinii (tip 1 sau tip 2), fie că este vorba despre un diabet diagnosticat pentru prima oară în sarcină, supravegherea zilnică a glicemiei este vitală. Fluctuațiile mari ale nivelului de glucoză din sânge pot duce la: macrosomie fetală (greutate crescută la naștere), travaliu prematur, preeclampsie, dar și riscuri postnatale pentru copil, cum ar fi hipoglicemia neonatală sau dificultăți respiratorii.
Tocmai de aceea, pacienta trebuie să înțeleagă faptul că alimentele, activitatea fizică, tratamentul și chiar stresul emoțional îi pot influența glicemia. Cu cât monitorizarea este mai constantă și valorile sunt ținute sub control, cu atât riscurile sunt mai reduse.
Monitorizarea diabetului în sarcină se face prin măsurarea regulată a glicemiei, la recomandarea medicului diabetolog. Este important să folosești un glucometru, să ții un jurnal alimentar și să respecți momentele precise din zi stabilite pentru testare, cum ar fi dimineața pe nemâncate sau la 1-2 ore după masă.
(P)