Leziunea Hill-Sachs reprezintă o afecțiune specifică a capului humeral, care apare adesea în urma dislocării anterioare a umărului. Leziunea Hill-Sachs implică o compresie sau o fractură a părții posterolaterale a capului humeral și este frecvent asociată cu leziunea Bankart, o ruptură a labrumului glenoidal, un fibrocartilaj cu rol fundamental în menținerea stabilității umărului.Tratamentul este, în general, conservator. În cazuri severe, se poate ajunge la înlocuirea chirurgicală a articulației umărului cu o proteză artificială.
Diagnosticul și evaluarea leziunii Hill-Sachs
Diagnosticul pentru leziunea Hill Sachs se realizează prin evaluarea dimensiunii și a localizării leziunii, folosind diverse tipuri de investigații imagistice (radiografie, CT sau RMN), în funcție de recomandările medicului ortoped. Anterior, pentru a ghida diagnosticul, pacientul este supus unui examen fizic și unei anamneze complete (presupune o discuție între medic și pacient cu privire la diverse aspecte medicale).
Principiile tratamentului
Tratamentul conservator al leziunii Hill-Sachs este indicat în cazul în care leziunea este de dimensiuni mici până la moderate și nu cauzează instabilitate semnificativă a umărului. Principalele obiective ale tratamentului conservator sunt reducerea durerii, refacerea funcției articulare și prevenirea recurenței dislocărilor.
În cazuri severe, când tratamentul conservator nu este eficient, proteza de umar poate fi o opțiune de luat în considerare.
Imobilizarea umărului
Imobilizarea inițială a umărului, folosind un bandaj sau o orteză, este adesea recomandată pentru a permite vindecarea țesuturilor afectate. Durata imobilizării variază, dar de obicei se situează între 2 și 4 săptămâni, în funcție de severitatea leziunii.
Kinetoterapie
Programul de kinetoterapie reprezintă adesea tratamentul de bază pentru leziunea Hill-Sachs. Programul include exerciții specifice pentru întărirea mușchilor rotatori ai umărului și pentru îmbunătățirea mobilității articulare. Etapele kinetoterapiei sunt:
– faza inițială (se concentrează pe exerciții pasive și active asistate pentru a preveni rigiditatea și a menține mobilitatea);
– faza intermediară (introduce exerciții de rezistență pentru întărirea musculaturii scapulotoracice și glenohumerale);
– faza avansată (implică exerciții de stabilizare dinamică și activități specifice sportului sau activităților zilnice ale pacientului).
Modalități de controlare a durerii
Durerea determinată de leziunea Hill-Sachs poate fi gestionată prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și, în unele cazuri, prin injectarea de corticosteroizi (pentru reducerea inflamației). Terapia cu ultrasunete și electroterapia pot fi utilizate în cadrul ședințelor de kinetoterapie, pentru a diminua durerea și inflamația.
Tratamentul chirurgical pentru leziunea Hill-Sachs
Dacă tratamentul conservator nu aduce rezultatele dorite sau dacă leziunea Hill-Sachs este severă și asociată cu instabilitate recurentă, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Opțiunile chirurgicale includ tehnici de reparare artroscopică, transfer de os sau, în cazuri extreme, proteza de umăr. (P)