„De ce port mască în public și mai ales în spații închise:
* Vreau să știi că sunt suficient de educat(ă) să știu că aș putea fi asimptomatic(ă) și totuși să îți dau virusul.
* Nu, nu ′′trăiesc cu frica′′ de virus; vreau doar să fac parte din soluție, nu din problemă.
* Nu simt că ′′guvernul mă controlează”. Simt că sunt un adult care contribuie la securitatea societății noastre și vreau să-i inspir pe alții să facă la fel.
* Dacă toți am putea trăi cu considerație față de cei din jur, întreaga lume ar fi un loc mult mai bun.
* Purtarea unei măști nu mă face slab, speriat, prost sau chiar ′′controlat”. Simt să contribui și eu la ceva.
* Când te gândești la aspectul tău, disconfortul sau părerea altora despre tine, imaginează-ți o persoană iubită – un copil, tată, mamă, bunic, mătușă, unchi sau chiar un străin – pus pe ventilator, singur, fără tine sau orice membru al familiei.
* Întreabă-te dacă ai fi putut să-i ajuți puțin, purtând o mască”.
Un mesaj cu impact. Promovat și distribuit pe rețelele de socializare inclusiv de oameni de rang înalt din… domeniul cultural! Un mesaj care generează gesturi. Un mesaj la care să luăm aminte cu toții, dincolo de orice mizerie privind prejudecățile potrivit cărora măștile sunt însemne ale diavolului sau cine mai știe ce fantasmagorii de bâlci, total nepotrivite, ba chiar dăunătoare într-o perioadă critică așa cum este aceasta.
sursa foto: ziare.com