Sindromul de tunel carpian este cea mai frecventa neuropatie de compresie la nivelul membrului superior, avand ca rezultat amorteala, furnicaturi, slabiciune si dureri semnificative la nivelul mainii si, in cele din urma, nevoia unei interventii chirurgicale. Pentru ca este o afectiune tot mai des intalnita, despre sindromul de tunel carpian se vorbeste foarte mult in mediile sociale, insa nu toate informatiile sunt reale. De fapt, exista destul de multe neadevaruri care se spun despre aceasta neuropatie de compresie, din cauza carora unii pacienti intarzie mersul la un specialist in chirurgia mainii sau aleg sa se trateze dupa ureche.
In randurile ce urmeaza, vei gasi cateva dintre cele mai frecvente mituri despre sindromul de tunel carpian.
Mit: Diagnosticarea sindromului de tunel carpian necesita efectuarea unor teste dureroase.
Adevar: Acesta este probabil unul dintre cele mai comune mituri care se vehiculeaza despre sindromul de tunel carpian. In realitate, diagnosticarea sindromului de tunel carpian nu este deloc dureroasa. De obicei, pe langa examinarea fizica, aceasta implica realizarea unei ecografii de parti moi pentru vizualizarea directa a nervului din interiorul incheieturii mainii. Totodata, se poate realiza o electromiografie (EMG), un test care ofera date complexe despre gradul de afectare a nervului median.
Mit: Sindromul de tunel carpian nu dispare niciodata.
Adevar: Sindromul de tunel carpian, daca este tratat in mod conservator, prin purtarea unei atele pentru incheietura mainii, administrarea de medicamente antiinflamatoare sau prin injectii locale cu corticosteroizi, se poate ameliora, dar nu se vindeca astfel. Insa exista o metoda care poate inlatura definitiv afectiunea: interventia chirurgicala. Prin sectionarea ligamentului carpian transvers, se mareste calibrul canalului carpian, iar suferinta nervului median si toate simptomele cauzate de ea dispar definitiv.
Mit: Operatia pentru sindromul de tunel carpian este dureroasa.
Adevar: In ziua de azi, se folosesc tehnici moderne de eliberare chirurgicala deschisa pentru sindromul de tunel carpian, reducand timpul de recuperare. In plus, operatia se face sub anestezie locala, astfel ca pacientul nu simte nicio durere in timpul interventiei. De stiut, de asemenea, ca incizia pe care o fac cei mai multi chirurgi de mana pentru a sectiona ligamentul carpian transvers este de doar 2 centimetri, lasand in urma o cicatrice care devine aproape invizibila dupa vindecare.
Mit: Operatiile pentru sindromul de tunel carpian se pot face doar in sectiile de chirurgie ale spitalelor.
Adevar: Din nou, acesta este doar un mit. Chirurgii de mana folosesc in ziua de azi tehnici de tratament minim invazive ce pot fi efectuate in clinicile obisnuite de tratare a bolilor mainii. Sigur, operatiile se fac in saloane cu mediu steril.
Mit: In urma eliberarii chirurgicale a tunelului carpian ramane o cicatrice mare.
Adevar: Dupa cum am mentionat deja, in urma unei operatii deschise, cu incizie minima (de circa 2 centimetri), va ramane o cicatrice mica, ce va deveni aproape invizibila dupa vindecare. Prin urmare, aceasta preocupare nu ar trebui sa ii intimiteze pe pacientii care au nevoie de o operatie pentru tratarea sindromului de tunel carpian.
Vrei mai multe detalii? Intra pe www.bestetic.ro