Inca din antichitate, medicul grec Hipocrate, caruia astazi ii spunem parintele medicinei, a descris in lucrarile sale detalii despre o pudra amara extrasa din scoarta de salcie cu proprietati menite sa diminueze durerile si sa reduca febra.
Trebuie stiut, insa, că remediul mai este mentionat si in alte texte antice, sumeriene, egiptene si asiriene.
Asadar, este destul de dificil de precizat vechimea respectivului remediu, dar nu incape indoiala ca el se pierde departe, in… preistorie. Si iată… efectele sale fac ca asipirina sa sdainuie peste… veacuri si milenii.
In alta parte a Terrei, vechii amerindieni foloseau, si ei, scoarta de salcie pentru a usura durerile de cap, febra, durerile de muschi si durerile reumatice. Nu incape nici o indoiala ca remediul era cunoscut si altor popoare, care l-au folosit, dar nu ne-au lasat informatii in acest sens.
Este ciudat ca nu se cunosc referiri la acest remediu din lumea romana sau din perioada evului mediu, dar este sigur ca vracii au cunoscut si folosit calitatile coajei de salcie.
In schimb, se constata ca, mult ma recent, in anul 1763, preotul englez Edmund Stone, din Chipping Norton a consemnat, in scrierile sale, despre calitatile scoartei de salcie, ca remediu impotriva febrei.
Se stie ca abia in 1828, farmacistul francez Henri Leroux a izolat in forma sa cristalina extractul activ al scoartei, numit salicina, dupa numele latin pentru salcia alba (Salix alba ).
Cam in aceeasi perioada, chimistul italian Raffaele Piria a reusit sa separe acest acid in forma sa pura. Salicina este foarte acida cand se afla intr-o solutie apoasa saturata, cu un pH de 2,4. De la salicilina, se trage numele de acid salicilic.
In 1839, medicii epocii au constatat ca acidul salicilic produce probleme digestive nedorite: iritarea stomacului, diaree, etc. Pentru inlaturarea acestora, abia in 1897, un cercetator de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a inlocuit unul dintre grupele functionale de tip hidroxil din acidul salicilic, cu o grupa acetil, care reducea semnificativ efectele negative.
Curand dupa acest moment, in 1899, aspirina a fost pusa in vanzare de catre compania germana Bayer. Obtinerea medicamentului in forma farmaceutica este atribuita chimistului Felix Hoffman, din Bavaria, care urmarea amelioararea reumatismului tatalui sau.
aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug si calmant. ◊ Aspirina tamponata= amestec de acid acetilsalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsa de aspirina obișnuita.
(*Din fr. aspirine, germ. Aspirin)
Formula chimica: C₉H₈O₄
Masă molară: 180,158 g/mol
Solubilitate: 0,003 g/l (apă, 20 °C)
Nume IUPAC: acid 2-acetoxibenzoic
Cale de administrare: adesea oral, sau rectal