O poveste cu … tripleti si cu INGERII de la Terapie Intensiva Neonatala Sibiu

”Ecografia de șase săptămâni a descris tripleţi”

Noi avem tripleţi! Dorindu-ne foarte mult copii, am apelat la fertilizarea in vitro. Nu am reuşit din prima, dar la crioembriotransfer cu trei embrioni testul de sarcină a fost pozitiv. Examenul ecografic iniţial arăta doi saci embrionari, dar ecografia de șase săptămâni a descris tripleţi, un embrion divizându-se în doi (gemeni monozigoţi).

Deşi domnul doctor ne-a propus embrioreducție, fiind o sarcină cu multiple riscuri, noi am crezut în destin şi în Dumnezeu şi am mers pe drumul ales, chiar dacă se anunţa a fi foarte greu şi cu multe riscuri şi obstacole.

Sarcina a decurs ca una normală, cu sângerări (de aici disperări și teamă că o să pierd sarcina), cu greţuri şi vărsături şi perfuzii de hidratare trei luni, iar până în săptămâna 30 totul a fost ”perfect”.

În săptămâna 30 au pornit falsele contracţii ce au dus la spitalizarea mea, iar în săptămâna 33, la naşterea prin cezariană a celor trei băieţei, minunile noastre. Deşi au fost măricei (1840 g, 1840 g, 1540 g ) au necesitat supraveghere în Secția Terapie Intensivă Neonatală aproximativ 3 săptămâni.

Acolo am fost învăţaţi cu toţii să facem primii paşi. Micuţii au fost sub supraveghere continuă la incubator, cu gavaj gastric, cu cateter ombilical, monitorizaţi respirator şi cardiac.

Deşi sunt medic, această experienţă a fost foarte grea şi traumatizantă şi pentru mine, văzându-mi micuţii legaţi de monitoare. Când i-am văzut prima dată, am simţit că mă lasă picioarele, gândindu-mă la tot ce este mai rău.

În salon eu eram singura care nu avea copiii cu ea, celelalte mămici putând să se bucure de copiii lor, ele venind şi plecând, eu rămânând şi aşteptând răbdătoare ca puiuţii mei să crească.

Cu ajutorul, răbdarea şi supravegherea îngerilor din Reanimare (asistente, doctori, infirmiere), micuţii au progresat, crescând pe zi ce trece. Acolo am fost învăţată cum să ţin în braţe un pisic – adică 3, cum să am răbdare cu ei la sân, cum să întreţin secreţia lactică care este foarte importantă (noi şi acum mâncăm lapte de mami plus completare cu lapte praf).

După trei săptămâni şi jumătate am plecat acasă, unde am pus în practică tot ce am învăţat la școala de prematuri şi totul merge foarte bine.

Am crescut în greutate, acum la 6 săptămâni şi 3 zile, avem 3700 g, 3500 g, 3300 g, ne-am învăţat unii cu alţii, ne cunoaştem vocea, plânsul.

Vrem să mulţumim din suflet întregii echipe din TIN Sibiu pentru sfaturile şi pentru primii paşi în viaţă. Dumnezeu să vă dea sănătate, putere şi răbdare pentru a ajuta viitoarele mămici de prematurei.

Simona V.”

 POVESTEA (postată pe pagina BABY CARE SIBIU) e, în fapt, una reală. Una frumoasă și care confirm că, în spitaleexistă îngeri. Îngeri  în halite care fac minuni!

 Sursa foto: BABY CARE SIBIU