În timpul evoluţiei sale, operaţia cezariană a însemnat lucruri diferite pentru diferite persoane la momente diferite. Indicaţiile pentru ezariană s-au schimbat dramatic din antichitate în vremurile moderne. În ciuda rarelor referinţe la operaţii efectuate pe femei vii, scopul iniţial era să se scoată copilul dintr-o mamă moartă sau pe moarte iar intervenţia era făcută fie în speranţa deşartă a salvării copilului fie ca urmare a unor edicte religioase care cereau să fie ars separat copilul de mamă. Dar, clar, era o măsură de ultimă instanţă şi operaţia nu se efectua cu scopul de a salva viaţa mamei.
Abia în secolul 19 această posibilitate a atras atenţia profesioniştilor. Cu toate acestea au existat raportări ale unor eforturi eroice de a salva viaţile mamelor. În timp ce Evul Mediu a fost văzut în general ca o perioadă de stagnare a ştiinţei şi medicinei, unele din istoriile despre secţiunile cezariene au ajutat, de fapt, la apariţia şi susţinerea speranţelor că oparaţia ar putea fi până la urmă una reuşită.
Probabil prima înregistrare a unei mamei şi a copilului său supravieţuind unei operaţii cezariene vine din Elvaţia, din 1500, când un castrator de scroafe, Jacob Nufer, a efectuat operaţia pe soţia sa. După câteva zile în travaliu şi ajutată de 13 moaşe femeia nu a putut naşte. Soţul disperat a primit permisiune de la autorităţile locale să încerce o cezariană. Mama a supravieţuit şi a născut normal, mai apoi, încă 5 copii, inclusiv gemeni. Copilul născut prin cezariană ar fi trăit până la 77 de ani.
Dar fiindcă această istorie nu a fost scrisă decât după 82 de ani istoricii au dubii legat de acurateţea ei. Un scepticism similar se poate aplica altor raportări timpurii de naşteri abdominale, unele efectuate chiar de femei pe ele însele şi naşteri apărute ca urmate a atacului unor cornute, atacuri soldate cu ruptura cavităţii peritoneale.
Ce trebuie știut: Operația de cezariană se recomandă în cazul mămicilo crae au risc de rupere de retină sau alte probleme oculare pentru care orice efort poate reprezenta un factor de risc. După zilele de recuperare, se recomandă în mod special plimbările.
***Când se face o cezariană planificată?
Atunci când nașterea vaginală ridică anumite riscuri pentru mamă și/sau făt, operația cezariană planificată este recomandată. Sunt multe situații medicale și obstetricale în care medicul recomandă operația cezariană programată. Dintre acestea amintim:
- Când placenta acoperă sau este în proxima vecinătate a orificiului uterin (situații cunoscute ca placenta praevia și placentă jos inserată);
- Copilul este așezat într-o poziție orizontală în uter (prezentație transversă) sau cu capul în sus (prezentație pelviană);
- Mama are în antecedente intervenții chirurgicale la nivelul uterului (operație cezariană, miomectomii sau miometroplastii). Nașterea vaginală după operația cezariană fiind posibilă în anumite cazuri.
- Copilul este neobișnuit de mare în special când mama dezvoltă diabet gestațional;
- Obstrucții mecanice ale canalului de naștere așa cum sunt fibroamele uterine mari sau fracturi ale oaselor pelvine;
- Infecții materne active ca HIV sau herpes genital;
- Anumite sarcini gemelare, cu tripleți sau de ordin superior;
- Cancer cervical;
- Risc crescut de sângerare al fătului.
În fața acestor circumstanțe este dovedit faptul că operația cezariană programată reduce semnificativ mortalitatea și morbiditatea maternă și fetală. Alte avantaje ale cezarienei programate ar fi că părinții sunt mai liniștiți și se pot organiza mai bine știind exact data când va avea loc nașterea, atmosfera este mai relaxată, dispărând anxietatea legată de travaliu (cum va fi? cat va dura? o sa mă descurc?) și nu în ultimul rând faptul ca ginecologul gravidei este disponibil la momentul nașterii.
După Jane Eliot Sewell, Ph.D. for The American College of Obstetricians and Gynecologists in cooperation with the National Library of Medicine/ BABY CARE Sibiu
http://www.neonatology.org/pdf/cesarean.pdf
Sursa foto: mentalfloss.com